MONUMENTE UNESCO DIN TRANSILVANIA: BISERICA FORTIFICATĂ UNITARIANĂ DIN DÎRJIU

Autor: Iulia Ghercă

   Biserica fortificată unitariană din Dîrjiu, deși sunt destule indicatoare care ne-o indică pe drumul dinspre Brașov spre Sighișoara, greu se lasă văzută, aceasta mai cu seamă din cauza arterei secundare, un adevărat drum “medieval” care duce către acest impresionant monument istoric înscris pe lista UNESCO.

Începuturile construcției datează din veacul al XIII-lea când a fost edificată o bazilică romanică modificată în secolul al XV-lea pentru a corespunde stilului gotic. Este unică prin arhitectura ei dar și prin pictura murală din interiorul bisericii, frescele catolice recuperate după instalarea reformei ilustrează legenda Sf. Ladislau, astfel că avem și o foarte interesantă reprezentare a unui prinț cuman căruia în legendă i se spune chiar Prințul Negru.

Tot din bogata mitologie ungurească aflăm că acest Prinț Negru a fost învins de Regele Ladislau al Ungariei cu ajutorul fiicei episcopului de Oradea. Pictura ne arată episodul în care fiica acestui episcop, răpită de conducătorul cuman îl rănește cu o secure la picior pentru a-l da jos de pe cal, însemnată fiind de Sf. Ladislau. În cele din urmă cumanul cu pomeții ridicați ajunge să fie decapitat. Fresca datează din anul 1419.

 

În secolul al XVI-lea pictura a fost acoperită după ce această comunitate a adoptat reforma. Tot atunci altarul a fost scos din biserică și înlocuit cu o orgă.

Recuperarea frescei s-a făcut abia în 1887 prin înlăturarea straturilor de var și tencuială care au acoperit-o. Alte picturi ni-i înfățișează pe Sf. Arhanghel Mihail și pe Sf. Anton.

Dintre inscripții, se remarcă mai ales cea cu caractere runice care datează din veacul al XIII-lea.

Biserica este înconjurată de o fortificație asemeni celor săsești iar spațiile de depozitare sunt și astăzi utilizate ca în Evul Mediu.

Biserica este închisă vizitatorilor în lunile de iarnă, astfel că la momentul acestei vizite, în primele zile ale anului 2020 am avut un real noroc să găsim pe cineva acolo și să putem admira pe deplin monumentul. Nu am avut acces și la Turnul de Slănină unde am aflat că și acum, ca în Evul Mediu, localnicii își depozitează bucatele iar vizitatorii pot degusta din bunătățile lor. Altfel, așteptăm o zi cu soare să putem admira în voie acest monument, loc de pelerinaj pentru maghiari și interesant loc de studiu pentru românii și iubitorii de monumente de pretutindeni.